Română

Biserica Sfintei Maria Neprihanita a Milostivirilor

 

In 1422 nobilul Pietro Ondei din Alzano ii dona Sf. Bernardino din Siena, care in 1419 se stabilise in Bergamo, un teren in afara orasului vechi pentru a putea fonda o manastire inchinata Sf. Maria a Milostivirilor. Conform traditiei, in timpul postarii primei pietre, insasi Maria ii aparu sfantului pentru a incuraja opera.

 

In biserica manastirii fu infiintata inca din 1478 Confratia Neprihanitei, care incepand cu anul 1600 celebra regulat sarbatoarea pe 8 decembrie.

 

Dupa suprimarea manastirii in 1810 si daramarea vechii biserici in 1856, episcopul Pietro Speranza dori sa ridice la Bergamo un templu pentru a face solemna Dogma care fu proclamata in 1854 de Fericitul Papa Pius al IX-lea, si alese exact locul unde de secole Maria era deja invocata cu numele de Neprihanita, acest loc fiind printre altele intr-o pozitie centrala in noul ax urban al orasului, al carui centru se muta din Orasul de Sus spre zonele joase.

 

Biserica, printre altele se inalta pe soseaua care de la gara ducea spre Orasul de Sus, fiind pe aceeasi axa vizuala cu Catedrala.

 

Gratie ofertelor generoase venite din toata dieceza, architectul Antonio Preda proiecta o mareata biserica neoclasica acoperita de o cupola deasupra careia se afla statuia de aur a Neprihanitei, ce protejeaza orasul.

 

Prima piatra a noului templu fu pusa in anul 1857 iar biserica fu sfintita in 1875. In interior toate vorbesc despre Maria: de la statui pana la decoratiunile pictate; se observa cele doua grandioase fresce ce intruchipeaza pe Pius al IX-lea care proclama Dogma Neprihanitei, opera lui Giambattista Epis, in absida; si Maretia Mariei in Paradis, a lui Enrico Scuri, pe cupola.

 

Altarul principal al bisericii, impodobit cu o friză cu eroi biblici, fu consacrat in 1907 in prezenta parintelui Angelo Roncalli, care apoi ar fi incredintat Mariei Neprihanite soldatii pentru care celebra in fiecare saptamana Liturghia in aceasta biserica, in timpul Primului Razboi Mondial. In 1920 viitorul Papa Ioan al XIII-lea prezida intalnirea de la Congresul Euharistic National care se tinu in sala liturgica a bisericii si vorbi cu un zel inspirat de statuia Mariei Neprihanite pe altarul principal, si care, celor prezenti, “aparu intr-o mare de lumina, extrem de frumoasa si umila”.

 

Rugaciune catre Neprihanita Milostivitilor

 

Sfanta Neprihanita, care i-ai placut Domnului si ai devenit Mama Sa si Mama noastra, Neprihanita in trup si suflet, zamislita fara pacat, priveste catre noi, fiii tai, care imploram ajutorul tau.

 

Sarpele ispititor continua sa lupte si sa ne intimideze pe noi, fii ai Evei.

 

Tu, binecuvantata Mama si mijlocitoare a milostivirilor, care inca din primul moment al Nasterii tale ai zdrobit capul dusmanului, primeste rugaciunile care, uniti cu tine intr-o singura inima, Te imploram sa le prezinti Domnului, ca sa nu mai cadem in ispitele dusmanului, astfel incat sa ajungem la portul mantuirii, si astfel Biserica ce se afla in mijlocul tuturor popoarelor, sa cante inca de acum imnul eliberarii, al victoriei si al pacii. Amin.

 

“In aceasta dimineata, in Biserica Milostivirilor aparu intr-o mare de lumina, extrem de frumoasa si umila, statuia Mariei Neprihanite”.

 

 

Sfantul Ioan al XXIII-lea (1920)

Cunosti istoria Sfantului Jesus?

 

Documentele epocii ne relateaza ca in 1422 nobilul Pietro Ondei din Alzano hotari sa doneze Sfantului Bernardino din Siena un teren in afara zidurilor din Bergamo astfel incat sa poata fonda o manastire inchinata Sfintei Maria a Milostivirilor. Sfantul se stabilise la Bergamo inca din anul 1419 si predica devotiunea in cinstea Numelui lui Isus si pacea intre factiuni rivale.

 

Pe zidul exterior al manastirii Sf. Bernardino facu o fresca cu imaginea lui Cristos in momentul caderii sub povara Crucii. In seara zilei de 30 aprilie 1544 chipul lui Isus din icoana fu vazut de mai multi martori in timp ce ii curgeau picaturi de sange de pe frunte. Pe 5 aprilie 1575 fresca lui Cristos din nou fu vazuta cu broboane de sange iar Sf. Carlo Boromeu, care vizita Dieceza noastra, sanctiona autenticitatea minunii.

 

Pe 15 septembrie 1608, la ora 10 circa, doi tineri vazura chipul lui Cristos ridicandu-se in picioare, mutand Crucea de pe umarul stang pe cel drept si din nou cu broboane de sange pe frunte, in timp ce mantaua, in original rosie si albastra, deveni alba iar pe margini aurie; aparu o coroana deasupra capului precum si semnele Patimii pe maini si picioare: imaginea Purtatorului Crucii se transfigurase, deci, in Cristos Inviat.

 

Astfel transfigurata, Icoana miraculoasa a Sfantului Jesus si mai apoi a continuat sa imparta milostiviri. Pentru a corespunde continuei si intensei devotiuni a credinciosilor, in jurul imaginii fu inaltata o capela chiar langa zidul manastirii.

 

In 1889, dupa daramarea vechii manastiri, fresca fu mutata in capela special construita in biserica Sf. Maria a Milostivirilor, sfintita in 1875.

 

Icoana Sfantului Jesus este in continuare centru al unei devotiuni neschimbate, al unei sincere evlavii si rugaciuni inflacarate.

 

Printre adeptii cei mai inflacarati se numara Papa Ioan al XXIII-lea, care in timpul Marelui Razboi celebra regulat ca si capelan militar Liturghia pentru soldati in aceasta biserica: lui ii apartine si meritul primului studiu modern despre istoria acestei Icoane, aparut in 1914.

 

Piatra de la intrarea in capela reproduce indulgentele plenare si partiale care se pot obtine vizitand capela.

 

 

Fresca ce se afla deasupra intrarii in capela, realizata dupa transfigurarea din 1608. Aceasta reproduce imaginea originala, la care se adauga Sfantul Bernardino si Sfantul Francisc care il ajuta pe Isus.

 

Rugaciune catre Sfantul Jesus al Milostivirilor

 

 

O Doamne Isuse, Tu ai spus:

 

„Cine vrea sa vina cu mine sa-si ia crucea zilnic si sa ma urmeze!”

 

Dar tu ai spus si acestea:

 

„Jugul meu este dulce si povara mea usoara”.

 

Da-mi, deci, Te rog,

 

Iubirea prin excelenta, iubirea pentru cruce:

 

nu a crucilor eroice, a caror slava ar putea sa hraneasca iubirea de sine,

 

insa a acelor cruci

 

pe care din pacate le purtam cu impotrivire,

 

a acelor cruci din fiecare zi,

 

care viata ni le pune inainte

 

si cu care sunt presarate drumurile noastre in orice moment.

 

Astfel doar Tu vei sti ca te iubesc,

 

desi eu nu stiu si nici nu simt:

 

dar imi este de ajuns! Amin.

 

„Te poti ruga atat de bine acolo, in acea scumpa capela a Sfantului Jesus, in biserica Milostivirilor!” (Sfantul Ioan al XXIII-lea)

 

Itinerariu Artistic